Dreptul de a locui și obligațiile pentru credit după separare

După separare, dreptul de a locui în imobil, proprietatea asupra acestuia și obligația de a plăti creditul sunt tratate distinct de lege și de instanță. Instanţa poate atribui folosinţa unuia dintre soţi la divorţ pe baza interesului copiilor, responsabilităţii pentru destrămarea căsătoriei şi posibilităţilor fiecăruia; aceasta nu schimbă proprietatea. Separarea nu înlătură obligaţia de plată a ratelor: banca rămâne îndreptăţită să ceară plata de la toţi debitorii înscrişi în contract, iar înstrăinarea obligaţiei sau refinanţarea necesită acordul băncii.

Pe scurt

• Atribuirea folosinţei de către instanţă poate fi temporară sau până la partaj şi nu transformă automat folositorul în proprietar.
• Instanţa analizează succesiv interesul copiilor minori, responsabilitatea pentru destrămarea căsătoriei şi posibilităţile fiecărui soţ de a găsi altă locuinţă.
• Separarea sau divorţul nu suspendă obligaţiile de plată; ambii soţi rămân răspunzători faţă de bancă dacă sunt co-debitori.
• Preluarea exclusivă a creditului necesită acordul băncii şi evaluarea capacităţii de rambursare; alte soluţii sunt refinanţarea sau vânzarea imobilului.
• Plăţile făcute unilateral după divorţ pot fi recuperate ulterior de la fostul soţ, dar trebuie dovedite şi analizate separat de dreptul de folosinţă.