Legătura dintre stilurile de atașament din copilărie și tulburările anxioase la adult

Psihologa Andreea Ionescu explică, pe baza teoriei atașamentului, cum mediile familiale cu supraprotecție, respingere sau pierdere timpurie pot crește riscul de tulburări anxioase la vârsta adultă. Studiile citate arată o asociere între atașamentul ambivalent sau nesigur în copilărie și diagnosticarea ulterioară a unor forme precum tulburarea anxioasă generalizată, atacurile de panică, agorafobia sau tulburarea obsesiv-compulsivă. Autorii menționați subliniază importanța unui atașament sigur în prevenirea dificultăților anxioase.

Pe scurt

• Tulburările anxioase includ tulburarea anxioasă generalizată, tulburarea de panică, fobiile şi tulburarea obsesiv-compulsivă, cu variaţii între predominanţa fricii şi a conduitelor de evitare.
• Teoria lui John Bowlby leagă apariţia tulburărilor anxioase de anxietatea copilului faţă de disponibilitatea figurii de ataşament, mai ales în medii caracterizate prin supraprotecţie sau respingere.
• Cercetări (Warren et al., 1997; Faravelli et al., 1985; Brown & Harris, 1993) raportează că separările timpurii, pierderile sau îngrijirea inadecvată sunt mai frecvente la persoanele cu agorafobie…
• Studii (Cassidy, 1995; Wei et al., 2003; Mikulincer & Shaver, 2012) arată că ataşamentul nesigur este asociat cu dificultăţi de coping şi vulnerabilitate psihologică, crescând riscul de tulburări…
• Ataşamentul sigur este evidenţiat ca factor protector, reducând probabilitatea dezvoltării unor forme de tulburări anxioase în viaţa adultă.