În flăcări Știință publicată actualizată acum 1 h

Cercetătorii leagă longevitatea de 194 de ani a țestoasei Jonathan de variante genetice și epigenetice

Cercetătorii au secvențiat genomul și au analizat epigenomul celei mai bătrâne țestoase terestre cunoscute, Jonathan, estimată la circa 194 de ani, și au identificat variante genetice și modele de metilare asociate cu longevitatea și repararea ADN. Țestoasa trăiește la Plantation House, pe Insula Sfânta Elena, și prezintă copii suplimentare ale unor gene implicate în suprimarea tumorilor; autorii precizează însă că studiul se bazează pe un singur exemplar și nu poate demonstra cauzalitatea.

Pe scurt

  • Jonathan, o țestoasă Aldabra estimată la ~194 de ani, a fost adusă pe Insula Sfânta Elena în 1882 și locuiește la Plantation House.
  • Cercetătorii au secvențiat genomul și au analizat epigenomul, găsind variante în gene legate de repararea ADN, funcția mitocondrială, reglarea insulinei și telomeri.
  • S-au identificat 287 de gene cu variante unice pentru Jonathan, inclusiv gene asociate suprimării tumorilor și copii suplimentare ale unei gene care elimină celulele îmbătrânite sau canceroase.
  • Anumite regiuni ale epigenomului lui Jonathan arată entropie de metilare mai mică decât la celelalte țestoase studiate, sugerând menținerea unor funcții celulare «mai tinere».
  • Autorii recunosc limitarea proiectului: folosirea unui singur exemplar face dificilă stabilirea dacă trăsăturile sunt unice sau comune specie
Etichete: Jonathan țestoasă Aldabra longevitate genom Insula Sfânta Elena Science Advances

Surse (1)

Acest text este un rezumat generat automat din sursele de mai sus; verificați întotdeauna articolele originale. Raportează o problemă