În flăcări Cultură publicată actualizată acum 1 h

Originea expresiei „țap ispășitor” și semnificația ei biblică

Expresia „țap ispășitor” provine din ritualul descris în Leviticul din Vechiul Testament, unde, în Ziua Ispășirii (Yom Kippur), un țap era încărcat simbolic cu păcatele poporului și trimis în pustiu. Denumirea engleză „scapegoat” a apărut după o traducere din secolul al XVI‑lea a termenului ebraic „Azazel”, iar sensul s‑a generalizat până a desemna astăzi o persoană acuzată pentru greșelile altora.

Pe scurt

  • Expresia provine din Leviticul (cap. 16), care descrie ritualul din Ziua Ispășirii în care erau folosiți doi țapi.
  • Un țap era sacrificat, iar celălalt era încărcat simbolic cu păcatele comunității și trimis în pustiu „pentru Azazel”.
  • Forma engleză „scapegoat” provine din traducerea lui William Tyndale (1530) a cuvântului ebraic, prin interpretarea „escape goat”.
  • Termenul latin din Vulgata a fost „caper emissarius”, iar expresia echivalentă în franceză este „bouc émissaire”.
  • Gânditori moderni, precum René Girard, au folosit conceptul pentru a explica mecanisme sociale prin care comunitățile descarcă vina pe o singură persoană.
Etichete: țap ispășitor Biblie Yom Kippur William Tyndale René Girard Azazel

Surse (1)

Acest text este un rezumat generat automat din sursele de mai sus; verificați întotdeauna articolele originale. Raportează o problemă