Analiză: energia din cărbune în România a fost plătită pe trei căi și rămâne costisitoare

Un studiu citat de Turnul Sfatului arată că energia din cărbune nu a fost ieftină în România, ci costurile au fost ascunse în subvenții, datorii şi investiţii publice, iar ulterior prin centrale şi mine decapitalizate. După 2013 costul real al cărbunelui depăşeşte constant preţul mediu angro, iar certificatele de CO₂ au amplificat necompetitivitatea, dar nu sunt singura cauză. Autorii avertizează că păstrarea capacităţilor interne pentru securitate energetică trebuie justificată transparent şi plătită clar de la buget.

Pe scurt

• Costul energiei din cărbune a fost fragmentat: plătit prin preţul energiei, prin subvenţii şi prin costuri ascunse (datorii, investiţii publice, reparaţii, închideri).
• Din 2013, costul rămas producătorilor după ajutoare depăşeşte constant preţul mediu angro; după 2018 diferenţa a crescut semnificativ.
• Certificatele CO₂ au crescut costul cu aproximativ 95→500 lei/MWh între 2018 şi 2022, respectiv 330-350 lei/MWh în 2024-2026, dar eliminarea lor nu ar face cărbunele competitiv complet.
• În 2022 piaţa s-a scumpit aproape până la costul economic al cărbunelui; aceasta nu înseamnă că lignitul a devenit competitiv structural.
• Importurile pot fi mai ieftine în anumite perioade, dar valoarea strategică a producţiei interne şi riscurile regionale cer evaluare transparentă a costului păstrării capacităţilor